
Detroit plânge, Land Rover râde
Când președintele Statelor Unite este un om a cărui masă preferată este o friptură bine făcută, iar hobby-ul favorit pare să fie impunerea de tarife vamale, era doar o chestiune de timp până să-și îndrepte din nou atenția spre industria auto. Și iată că s-a întâmplat. Săptămâna trecută, Donald Trump și premierul britanic Keir Starmer au ajuns la un acord pentru reducerea tarifelor la importul de mașini britanice în SUA de la 27,5% la doar 10%.
Asta înseamnă că Land Rover-urile pot pătrunde și mai sigur pe aleile clinicilor din Beverly Hills, MINI-urile pot străluci din nou pe străzile suburbane din New York, iar posesorii de McLaren ar putea avea, în sfârșit, speranța că supermașinile lor ușor mai accesibile ar putea fi reparate de altcineva decât un inginer cu titlu de cavaler și mănuși albe. Între timp, Ford, General Motors și Stellantis sunt – ca să spunem blând – extrem de nemulțumite.
Cele „Big Three” americane sunt, de fapt, în clocot. Pentru ele, acest acord nu seamănă cu o politică comercială, ci mai degrabă cu o cursă de bărci în care britanicul primește o vâslă, iar americanului i se dă un ceainic.
Bineînțeles, există o notă de subsol: tariful redus de 10% se aplică doar pentru primele 100.000 de vehicule în fiecare an. Dacă cineva ar avea ideea să inunde America cu un val de Bentleys peste această limită, taxa urcă imediat la 25%. Anul trecut, constructorii britanici au vândut aproximativ 133.000 de mașini în SUA – dar potrivit BBC, doar circa 100.000 au fost efectiv produse în Marea Britanie.
Și totuși, în Regatul Unit, acordul e numit „istoric”. Și, trebuie recunoscut, chiar este – la urma urmei, e pentru prima dată când un Rolls-Royce ar putea costa mai puțin în SUA decât un Chevrolet Suburban plin de opțiuni.
Ford, GM și Stellantis văd această decizie ca pe un semn rău. Se tem că dacă s-a putut cu britanicii, următoarea oprire a „trenului de lux la reducere” ar putea fi Japonia, Coreea sau Germania.
Așadar, pentru britanici, e motiv de șampanie. Pentru americani? E genul de înțelegere care ar putea face până și un Mustang să verse o lacrimă.